Bună tuturor, azi vorbim despre Noi inceputuri.

Ieri am anunțat pe instagram (@sabinarusescu) că anul asta voi începe facultatea. Sunt sigură că pentru mulți oameni a fost o mare surpriză, sinceră să fiu, chiar și pentru mine a fost.

De aceea m-am gândit să vorbim despre cum am ajuns să iau această decizie, poate vă ajută și pe voi într-un fel experiența mea.

În prezent am 25 de ani, urmează în octombrie să fac 26 și am terminat o scoală postliceală de asistenți de farmacie. Cu toate astea nu am ajuns să profesez din mai multe motive. Am un clip pe canalul meu de youtube unde vorbesc mai multe despre acest subiect.

Eu inițial am dat admitere la Facultatea de Medicină și Farmacie din Galați, dar din pacato-fericire, nu am fost admisă. Am fost foarte dezamăgită la acel moment. A fost o lovitură mare pentru că am fost atât de sigura că voi intra acolo, încât nu am vrut să mai aleg și alte opțiuni, desi puteam să fac asta.

După acel moment trist, am intrat la acea postliceală și totul a fost bine. Nu regret că s-a întâmplat așa, deoarece mi-am dat seama că nu eram pregătită deloc să plec în alt oraș. Chiar dacă Galațiul e aproape de Brăila și puteam să vin în fiecare săptămână acasă, nu eram pregătită pentru asta.

Au trecut ceva ani de la terminarea studiilor și eu parca nu mi găseam locul. Îmi tot puneam întrebări, aveam o neliniște sufletească și voiam să scap de ea.

Eu am o relație foarte specială cu Dumnezeu, nu știu dacă voi credeți în El (nici nu îmi pasă, e alegea voastră), dar eu cred. M-am rugat mult timp ca El să mă ajute. Mă simțeam rătăcită și am cerut ajutor în acest sens, voiam să mi găsesc calea.

Într-o zi stăteam eu la laptop și mi-a venit un gând în cap, să mă uit de facultăți din orașul meu. M-am documentat un pic și următoarea zi i-am spus mamei mele că trebuie să mă gândesc serios ce vreau să fac cu viața mea. Am discutat un pic despre facultate și urma să vorbim și cu tata, pentru că noi în mod normal luăm toate deciziile în familie.

N-am reușit să vorbesc în ziua aia cu tata, a apărut și o plecare din oraș, am mai ieșit și eu și uite așa a trecut ziua.

Cu toate astea, m-am gândit să vorbesc și cu prietena mea și să mi dea și ea un sfat până aveam să vorbesc cu tata. Vreau să vă zic că de când mi-a intrat acel gând legat de facultate în cap, începusem să aud la radio reclame doar despre asta.

Pe facebook la fel, îmi apăreau tot felul de reclame despre înscrieri. Până la urma mi-am luat inima în dinți și i-am povestit și lui tata. În cadrul discuției, eu mă plângeam de faptul că opțiunile de la noi din oraș nu îmi plac.

Nu mă atrăgea nimic și porneam din start cu un dezavantaj. Mai era ceva, eu mereu am avut niște principii foarte solide:

1)Nu faci o facultate, doar ca să o faci!

2)Nu pleci din oraș!

Nu voiam să mi le încalc, așa că îmi era un pic greu cu toată situația asta. În momentul ăla mama a zis: Da la Galați ai căutat? Și eu am zis nu, niciodată nu m-am gândit la asta.

Și uite așa am dat eu peste Facultatea Danubius, m-a uitat să văd ce programe au ei și când este admiterea. Desi aveau și Psihologie, de care eu mereu am fost atrasă. Am ales fară să mă gândesc Comunicare și relații publice.

Efectiv m-a atras, am început să caut orare din alți ani ca să văd ce se predă și mi-au plăcut mult și materiile predate.

În momentul ăla am știut că eu asta trebuie să fac. Sâmbăta m-am decis, luni am fost la notar că să legalizez niște acte, marți am fost la doctorul de familie pentru o adeverință iar miercuri m-am înscris.

Totul s-a întâmplat foarte repede și a mers ca uns. Am avut parte și de tot suportul doamnei care m-a înscris și m-am bucurat că am făcut-o în prima sesiune de înscrieri.

Am decis să țin totul secret până la aflarea rezultatelor, am considerat că e mai bine așa. Îmi place să cred despre mine că sunt omul cu faptele, prefer să fac și apoi să spun.

Așa că da, am făcut-o și pe asta.

Acum a fost momentul meu, mă simt pregătită și știți cum se zice: Toate la momentul potrivit.

Cam atât despre Noi inceputuri, până data viitoare:

Să aveți o zi superbă!!!