Articol

Durerea e o faptura inaripata de Max Porter

Bună și bine v-am găsit.

Recenzia de azi o să fie una diferită față de cele pe care obișnuiesc să le postez, pentru că de data asta am avut de a face cu o carte care nu a fost deloc pe gustul meu.

Cartea se numește Durerea e o făptură înaripată de Max Porter și îmi doream să o citesc de aproape un an.

Am tot văzut o prin vitrine dar ceva mă ținea pe loc, noroc cu cei de la libris.ro cărora le mulțumesc că mereu mă țin în priză la capitolul citit.

Dacă deobicei vă spuneam de unele cărți că au chestii care nu mi-au plăcut și că nu le recomand, azi vreau să vă recomand această carte, tocmai pentru motivul că vreau să știu dacă e pe placul vostru, dacă voi o înțelegeți.

“Durerea e o făptură înaripată” este o carte mai specială, asta pentru că e o combinație între poezie în proză dar și fabulă, lucru care vine cu avantajul că se citește super ușor.

Cât despre poveste, pot să zic că m-a atras într-un fel, avem în prim plan un tată și doi băieți gemeni, aceștia suferă după pierderea soției și respectiv a mamei.

În peisaj apare o cioară, pe nume KRA care prinde drag de această familie și jură să nu plece până când aceștia nu își vor rezolva problemele.

Până aici totul bine și frumos, dar eu atât am înțeles, restul, pentru mine e un amalgam de cuvinte, poate și pentru că e tradus din engleză în română și unele chestii nu au sens, sau habar n-am.

Pur și simplu eu nu am înțeles nimic altceva și am crezut că poate motivul principal pentru care nu simt nimic, este faptul că nu am pierdut pe nimeni în familie în ultimul timp.

Ei bine, din păcate inevitabilul s-a produs, prima parte am citit-o normal, iar a doua am citit-o după ce am suferit un deces în familie și sentimentele mele sunt aceleași.

E un fel de ciorbă de cuvinte, în unele părți aveam impresia că scriitorul a turnat niște cuvinte fără sens, e ca și cum aș spune eu acum: Cartofi. Pisică. Moarte. Curcubeu, ați înțeles ceva ? Mmmda, așa m-am simțit citind eu această carte.

Poate eu nu sunt destul de profundă pentru ea, dar poate voi veți înțelege mai multe.

Aștept și părerea voastră, v-am lăsat și câteva mostre din paginile cărții ca să vă faceți o idee.

Până la următorul articol:

Să aveți o zi superbă!!!

PS: Doar pentru că mie nu mi-a plăcut, asta nu înseamnă că nu o să vă placă vouă, sau că nu e o carte bună, înseamnă doar că eu nu am rezonat cu ea!!!

S-ar putea să-ți placă și...

15 comentarii

  1. Wow!!as putea spune ca e prea moderna….din ce am vazut in poze!

    1. Asa e, nu e genul meu deloc.

  2. Andreia Butnaru spune:

    Nu imi place poezia si nici proza 🙂 In plus nici nu e o carte cu un subiect care sa ma atraga, sunt totusi sigura ca sunt alte persoane care o plac

    1. Asa este, mie mi plac deobicei dar asta face exceptie

  3. Nu prea citesc astfel de carti in care se imbina poezia si proza, prefer thrillerele psihologice.

    1. Inteleg, eu am zis sa mai schimb.

  4. mihaelanistor spune:

    Nu putem rezona cu toate cartile, unele trebuie recitite pentru a fi intelese.

  5. albusteluta spune:

    Mie sincer imi place poezia, dar am anumite momente cand o doresc 🙂

    1. Asa sunt si eu

  6. lifestylebycata spune:

    Chiar pare ciudatica. Nu cred ca ar fi nici pe placul meu.

    1. Asa am zis si eu 😂

  7. Ramona Gheorghe spune:

    Parca nu pornesc foarte increzatoare si cu dorinta de a o lectura. Cred ca mai bine incerc altceva

    1. Te inteleg perfect.

  8. Am citit-o în engleză, deși nu știu dacă traducerea e de vină, și mi-a plăcut la nebunie, e atât de viscerală, amuzantă și totuși tragică, e și nu e poezie în același timp. Poate pare pretențioasă pentru că e o nuvelă în versuri care se joacă de-a postmodernismul și de-a sensul, dar dacă treci peste formă (deși mie și formatul mi-a plăcut, pentru că durerea e ceva *messy*) ajungi să vezi că aceste frânturi de conversații, de situații, de momente, de amintiri care par să nu aibă nicio noimă sunt momente prin care treci când pierzi pe cineva. Să treci peste moartea cuiva drag e o luptă continuă pentru că îți tot sare în minte momentul ăla banal în care de exemplu mama te punea să faci baie și ai nevoie de o cioară gigantică să te învețe să trăiești, să scrii, să te speli fără ea. Cred că are nevoie de niște săpături după sens cartea asta, cam ca toate poeziile, cu analizat de ce e dincolo de suprafață, că la suprafață pare doar o ciorbă de cuvinte dar eu cred că sunt comori mai în adânc 🙂

    1. Foarte frumos spus, din pacate pe mine una nu m a prins, imi place sa citesc si poezii si am citit mai multe carti dar tot asa in engleza, poate ca in engleza e altfel pentru ca am impresia ca aceste carti traduse din engleza isi cam pierd farmecul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *