Azi vreau sa vorbim despre viata
Bună și bine v-am găsit. Azi vreau sa vorbim despre viata.
De pe 8 martie și până azi, am ieșit o singură zi din casă. Mi se pare efectiv ireal ce se întâmplă. Uneori am impresia că e un vis și că o să mă trezesc și că totul o să fie ca înainte.
M-am uitat la foarte multe filme apocaliptice, cu viruși răspândiți și zombie, încât am impresia că acum fac parte din unul. Astăzi n-am vrut să mai fie despre produse sau despre recenzii. Am vrut să fie despre viață.
Eu și până acum eram obișnuită să petrec mult timp în casă, nu e o noutate. Cu toate astea, există sentimentul ăla de : Când nu ai voie să o faci, vrei să o faci. Nu sunt genul de om care să se plictisească în casă, am găsit atâtea lucruri de făcut. Cu toate astea îmi lipsește să ies afară. Duc dorul drumurilor mele la Lidl, a sâmbetelor petrecute în compania prietenelor la o pizza și a duminicilor în mall.
Cu toate astea vreau să cred și continui să cred că totul o să fie bine. Mă știți că sunt o persoană pozitivă, gen #viataesuperba. Trebuie să luptăm împreună și să rămânem puternici ÎN CASE.
Mi se rupe sufletul când mai dau de câte o știre la tv în momentul în care trec prin sufragerie. Eu evit să mă uit la știri și asta vă recomand și vouă. Adică da, ascult când se dau noi ordonanțe pentru că e important să știu ce s-a mai schimbat. Dar, atât.
Am în familie rude care lucrează în sistemul medical, inclusiv mama și nu vreți să știți ce tensiune există în astfel de familii.
Teama că o să infecteze, teama că o să trebuiască să rămână în carantină la locul de muncă pentru 14 zile, groaznic. Deja mama are un bagajel mic pregătit în orice eventualite. Nu e ușor.
Este o palmă pe care omenirea nu cred că se aștepta să o primească. Am fost luați prin surprindere, cu garda jos. Ne-a zdruncinat foarte tare și ne-a durut.
Important e ce facem de acum înainte. Din păcate am impresia că noi oamenii am uitat pe ce planetă trăim și cui îi datorăm că suntem și avem ce avem. Luăm totul de a gata. Credem că tot ce avem ni se cuvine. Când eram ocupați și aveam multă treabă, tânjeam după o oră de stat în pat și de făcut nimic. Acum stăm acasă și vrem afară. Nimic nu ne mai mulțumește. Suntem efectiv niște nerecunoscători. Poate din cauza asta s-a ajuns și unde s-a ajuns.
Suntem orbiți de bani și de conceptul de: cât mai mult, încât efectiv am uitat să trăim în prezent. Dumnezeu probabil s-a săturat și a zis: Opriți-vă un pic și uitați-vă în jur.
Fiți recunoscători pentru tot ce aveți.
În încheiere vă las cu o poză de acum un an de când lucrurile erau mult mai bine ca acum.
Azi a fost despre: Azi vreau sa vorbim despre viata.
Asta e o lecție din care trebuie să învățăm ceva, voi pentru ce sunteți recunoscători?
Aștept să mi spuneți, până data viitoare:
Să aveți o zi superbă!!!
Fix asta am avut în minte aseară când am pus capul pe perna și mi-ai dat lacrimile: As vrea sa fie totul doar un vis urat, din care sa ma trezesc dimineața și totul sa fie cum era înainte. Traum niște vremuri desprinse dintr-un scenariu de film parca și ma tem pentru viata mea, a copiilor mei și a soțului. Ziua trece mai ușor, dar noapte vine cu atacuri de panica. Sunt recunoscătoare pt tot ce am și încerc sa protejez totul pe cât posibil.
Cu cat avem gandurile mai senine, cu atat va fi mai usor de trecut si peste aceasta provocare ce ne-o da viata!
Asa este.
Deocamdata nu stiu care este lectia mea, pentru mine totul e la normal – in sensul ca eu sunt o introvertita căreia îi place să stea în casă, deci… nu sunt stresată, mai curând mă tem de altceva, am vreo 5 dintre diagnosticele asociate covid-ului în formă severă, chiar dacă nu fac parte din grupa de vârstă de risc… ei, da, pentru aia mă cam tem!
Imi pare rau, multa sanatate iti urez si forta
Sper sa invatam sa ne iubim mai mult pe noi insine si unii pe altii, sa pretuim libertatea, prietenii, familia.
Foarte bine zis.
Daca toti respectau regulile „jocului” acum nu existau cazuri sau poate cazuri razlete de import. Te imbratisez draga mea !
Asa e, multi pupici :*
In mod normal nu prea ies din casa, asa ca autoizolarea asta inca nu ma deranjeaza. Am cam dat iama in serialele de pe Netflix pana m-am saturat si acum sunt axata pe cititul de carti si instruirea cu ajutorul cursurilor de pe Udemy. Cel mai important mi se pare sa nu ne panicam si sa gasim partile bune ale acestei perioade mai tulburi.
Asa e, foarte bine faci.
Nu vreau sa știu cum este când o persoana draga lucrează în sistemul medical, în aceasta perioada.
Din păcate, trebuie doar sa speram ca totul va fi bine și în bunul simt al celor din jur.
Asa este.
Cam asta ma deranjeaza si pe mine, de fapt… Imi vine sa fac lucrurile pe care nu am voie sa le fac… Eu am reînvățat să mă bucur de lucruri simple.
Foarte frumos, cred ca asta e important in perioada asta