Articol

Aveti grija pe cine judecati!

Aveti grija pe cine judecati!

Bună și bine v-am găsit.

Era cât pe ce să pierd postarea de azi, m-am întors de la mare și am avut extrem de multă treabă.

Astăzi nu vorbim despre machiaje, produse de îngrijire sau alte lucruri ce țin într un fel de superficialitate. Astăzi vreau să ating un subiect mai sensibil.

După cum am mai spus, am fost la mare și știți și voi cum e, întâlnești tot felul de oameni.

Povestea începe așa, veneam la plajă pentru a doua rundă, undeva pe la 15.30. îmi luasem un porumb fiert (am avut eu o listă de lucruri de mâncat pe care vreau să le iau de la mare și porumbul era în top).

Când am ajuns la șezlongul meu am observat că pe el era așezat un puști, care se uita ușor confuz la mine.

Mama lui i-a zis să se dea la o parte, el nu a reacționat, se uita în continuare cu ochi mari la noi.

Până la urmă mama lui a reușit să l ia de pe șezlong și el s a trântit iar pe jos, atunci mi-am dat seama de ceva, copilul avea autism.

Fiind atrasă de partea asta psihologică, îmi place să mă documentez, am văzut la acest băiat câteva dintre semne, iar după, mama lui ne-a confirmat.

Aveti grija pe cine judecati!

Nu vreți să știți cât de urât a fost tratat acest copil în apă doar pentru că are autism.

Mama mea și cu a lui au fost cu el în apă și cineva zicea: E nebun, e nebun! De ce l-au adus în apă dacă e nebun?!
De cei mici nici nu mai zic, că se fereau din calea lui, deși el era inofensiv.

Avea un colac mare și galben pe care îl punea în jurul corpului dar de intrat în apă. Intra doar un pic cu picioarele, se tinea de urechi de parca zgomotul il deranjeaza.

Mi-a fost atât de milă de el, încât evitam să mă uit uneori la el ca să nu se simtă urmărit. Să încerc să l tratez ca pe un copil normal, pentru că până la urmă e copil. Si merită să se simtă ca unul.

Nu vreau să știu ce era în sufletul acelei mame, care din câte am înțeles a renunțat la muncă ca să aibe grijă de el și să lucreze cu el de acasă.

Un lucru care mi se pare extrem de trist este faptul că până și mamele își încurajau copiii să se ferească de el. Dacă de la adulți mai aveam speranțe să fie mai înțelegători. De odraslele lor ce să mai spun?!.

Nu se gândesc că sus există un Dumnezeu și că Andrei putea să fie copilul lor. Sau poate vor avea unul cu aceeași boală, urât, urât de tot.

Aveți mare grijă oameni buni, nu știi niciodată ce îți rezervă viitorul.

Cam atât pentru azi, până data viitoare:

Să aveți o zi superbă!!!